Sunt dezamagit...

Orice ai face trebuie sa fii demn de tine. ca sa ai o constiinta curata, trebuie sa poti sa dormi noaptea fara sa te bantuie raul ce l-ai facut de-a lungul zilei. Toate actiunile pot fi intelese. Majoritatea lor pot fi iertate. O parte din ele pot fi inchise in cufere vechi, fara fund, si pastrate intr-un colt sumbru al mintii. Dar niciuna dintre ele nu este uitata. De asta ar trebui sa ne fie frica. Actiunile noastre nu sunt uitate, ranesc suflete care se refac de-a lungul timpului, dar in acelasi timp ranesc si mintea care indosariaza orice astfel de actiune si o pastreaza. De ce sa fii las, cand poti fi demn? De ce sa te ascunzi, cand te poti bucura fara masca? De ce sa minti, cand stii ca adevarul te faCe sa fii mai respectat? De ce sa fii prieten fals, cand poti fi doar cunostinta? De ce?
cand toate astea se vor termina, va ramane o sarma invizibila in spatele tau, si de ea vei gasi atarnate imagini ale tuturor oamenilor pe care i-ai dezamagit. Si acolo se vor regasi si majoritatea prietenilor tai...
E trist. Sa beneficiezi de increderea cuiva este din ce in ce mai greu, pentru ca ea e mai neagra decat petrolul, mai sclipitoare decat aurul, mai dura decat diamantul. Si se pierde mai usor decat toate. De ce sa alegi sa dai cu piciorul persoanelor care au incredere in tine, cand le poti tine aproape si te poti bucura alaturi de ele?
Exista alegeri si alegeri... Nu sunt in masura sa judec, nu sunt in masura sa pun in balanta. Dar credeam ca stii, calea usoara nu este neaparat si cea corecta.
Imi pare atat de rau...