Prietenul adevarat

Prietenul adevarat nu iti seamana, nu e la fel ca tine, din contra. Si tocmai din acest motiv va completati atat de bine, tocmai de aceea actionati ca un intreg.

E asemenea jurnalului tinut sub cheie cu singura diferenta ca el iti zice"ba, esti prost!" atunci cand gresesti. Cu el nu trebuie sa fii beat ca sa ii spui adevarul deplin. Nu te feresti de prejudecatile lui, pentru ca nu exista.

Multi te pretuiesc pentru cate o fapta a ta; te pretuieste cu adevarat numai acela pentru care esti intreg, pentru tine insuti. - Nicolae Iorga

Prietenul adevarat se gaseste greu. In general sta ascuns, vegheaza asupra-ti, si tu nici nu ai idee ca la el trebuie sa te uiti, ca el ti-a fost destinat frate cu ADN diferit.

Acel prieten va continua sa creada in tine atunci cand nici tu nu o mai faci. El, desi tine la tine, va incerca sa te priveasca obiectiv, pentru ca tu nu poti.

Prietenul adevarat nu e cel care nu te dezamageste niciodata, ci e cel care isi cere scuze sincer atunci cand o face.

Prietenul adevarat nu isi va da viata lui pentru a ta, prietenul adevarat te va veghea ca sa nu ajungeti niciodata in punctul in care va trebui sa alegi o viata din doua.

La moartea ta, prietenul adevarat nu va veni la inmormantare. Pentru ca isi va dori sa isi aminteasca de tine ca de un om puternic, nu ca de o adunatura de oase fara suflet intre patru pereti de lemn. Adevaratul prieten nu va plange in urma ta, ci va rade si va glumi caci va sti ca tu desi nu ii esti aproape cu trupul, sufletul tau mereu il va urma. Si adevaratul prieten nu va purta doliu, se va imbraca ca si pana atunci, va asculta piesele care odata va aduceau mai aproape cu fiecare sunet, va bea o bere in cinstea ta, te va visa, va trai pentru el si pentru tine, va face toate acestea numai cu ajutorul ideii ca odata, candva, veti fi din nou impreuna. Si se va pregati... si va astepta cea din urma clipa de suferinta, in gand cu o singura dorinta: sa va revedeti candva.

De ce?

intro: Lipsa de inspiratie ma copleseste.



De ce iubim?
Regasim iubirea in propriile fiinte. Ne iriga sufletele, asa cum sangele ne iriga corpul. Tanjim o viata dupa iubire, alergam atat de mult dupa ea incat exista riscul sa facem din gasirea ei principalul scop al vietii. Insa iubirea nu o gasesti asa. Iubirea vine fara sa anunte, iubirea vine printr-un sunet, printr-un miros, o privire, ori o mangaiere. Iubirea nu are culoare, gust, nu e compacta. Insa atunci cand dispare, simtim un gol imens ce ne apasa.
Ne e frica de singuratate. Adeseori inlocuim lipsa iubirii cu altceva. Puterea, influenta, sunt astfel de exemple.
In trecut, omenirea evolua din iubire. Din iubire pentru semeni, pentru necunoscut, pentru viitor. Astazi, evolutia inseamna bani, iar banii, putere, care la randul ei ofera influenta.
Mai sunt printre noi niste supravietuitori, niste romantici desavarsiti. Oameni care iubesc cu o intensitate nemasurabila de stiinta de astazi, oameni care prefera sa daruiasca un trandafir in locul unei masini, oameni care prefera sa adoarma pe plaja in bratele persoanei iubite decat sa viseze in hotele de 5 stele, sufocate de tehnologie.
Deci de ce iubim? Iubim pentru ca suntem un rezultat al iubirii. Iubim pentru ca e singurul sentiment care ne poate tine in viata in momente critice, iubim din nevoia de a trai, caci iubim viata. Iubim din nevoia de a nu fi singuri, caci uram singuratatea. Iubim. Motivele pentru care o facem sunt discutabile, s-ar putea nici sa nu existe. S-ar putea sa iubim si atat. Asa sa fim programati. Ce conteaza? Faptul in sine ramane. Simtim dorinta, atractia, toate nascute din iubire, ca si noi de altfel. Suntem nascuti din iubire, si iubim la randul nostru. Intrebarea este...noi am dat viata iubirii, sau iubirea ne-a dat viata noua?



De ce trebuie sa ne suportam vecinii, care asculta muzica la maxim?
Ca e democratie. Da. Si ca au dreptul sa faca ce vor la ei in casa. Asta e pretul pe care trebuie sa il platesc pt ca nu am avut norocu' sa locuiesc intr'o casa din lemn, in mijlocul padurii. Norocul lor ca intr-un bloc, daca ai ideea sa dai foc unui apartament, e o buna sansa sa le aprinzi pe toate. Simt cum in curand o sa fiu in stare sa-mi asum acel risc.
Nu tin mortis sa dorm noaptea. Insa daca nu dorm, vreau sa fie alegerea mea asta. Vreau sa stau treaz fiindca asa mi s-a trezit mie, o idee treaza in mintea mea adormita. Nu din cauza manelelor ce sufla venin la un volum zguduitor in ora 03:41 a diminetii.

nota:subiecte oferite mie pentru a fi discutate de catre Carlis, careia ii multumesc!

Post simplu

Traiesc. [mananc gogosi]. Ma da' la propriu nu la figurat.sunt bune.[o laud pe mama].tastele sunt pline de ulei.[de la gogosi, va dati seama].e mult ulei pe aici.daca mi-as aprinde o tigara si as arunca chibritul langa mn as lua foc.[din cauza uleiului provenit de la gogosi care este peste tot acum]Va'ti prins?Nu, nu trebuie sa'mi raspundeti.
E 13:42 si eu mananc gogosi. In 18 min trb sa plec sa ma vad cu ea. O sa intarzii? nu!in loc sa ma grabesc...stau si mananc gogosi. si mai fac ceva. imi imaginez ceva defapt.ma vad cum alerg pe la metrou la unirii.sa nu intarzii. dar n-o s-o fac.nu?
SI acum gata. urati'mi pofta buna. eu mananc gogosi.

btw: da, e un post simplu. Presupun ca am obosit de atata filozofie, de cautat intelesuri ascunse in propozitii simple.Va puteti impaca cu ideea, sau va puteti lua in pula mea o viata, nu mai consumati timpul citindu'mi aberatiile de pe blog.