Trecutul

Stau cu pagina asta goala in fata de vreo 5 minute. M-a traznit o idee de articol mai devreme, dar pana am ajuns pe blog am ratacit-o.
Astazi a fost ziua "revederii" cu persoanele din trecutul meu. DImineata, in timp ce eram in tramvaiul 14 in drum spre Hasdeu, mi s-a parut ca o tipa din fata mea seamana cu o veche prietena. Nu am mai vazut-o de mult timp, asa ca nu am indraznit sa ma apropii de ea, sa vorbim.
Pe la ora amiezii, primesc pe facebook un mesaj de la un vechi prieten din Polonia, care ma intreba de ce nu am mai vorbit in ultimul timp, de ce am lasat sa se raceasca relatia de prietenie odata stransa dintre noi. Am gasit imediat scuza ca dina cauza sfarsitului de an scolar, cu teze, cu note, etc. Dar am mintit...
In seara asta, "ma plimbam" pe alt site de socializare si am dat de profilurile mai multor colege din generala, cu care nu am mai pastra legatura, dar cu care la un moment dat imparteam aceleasi ganduri, aceleasi idealuri.
Acum, ca incurajare, imi zic ca trecutul este facut sa ramana in urma, ca putem alege sa ne traim in continuare viata, sau sa traim prin propriile amintiri.
Adevarul insa, este ca nimic nu m-a impiedicat sa continui sa pastrez amintirea cu ei, prietenii mei vechi. Si da, trebuie sa alegem sa ne traim viata in continuare, dar nimeni nu a zis ca nu avem voie sa decupam din trecutul nostru persoane, intamplari, amintiri, si sa le lipim in viata noastra de azi. Nimeni nu ne opreste sa pastram legatura cu prietenii vechi. Nici timpul care este parca din ce in ce mai putin, si nici distanta uneori prea mare. Prindem aripi si zburam spre viitor. Prindem aripi si ne debarasam de tot ce am trait, cautand necunoscutul. Aceasta dorinta de a lasa totul in spate, de a fugi de trecut o regasim in fiecare din noi. Ne tortureaza simturile si ne lasa goi.
Imi e dor de trecut. Desi nu ma ajuta sa evoluez, promit sa incerc sa il tin aproape, si sa mai trag cateodata cu ochiul la vechile amintiri, sa mai schimb cateodata o vorba cu vechii prieteni.
Va indrum sa faceti la fel. Mie unul, imi ofera un sentiment de siguranta, un sentiment de..."acasa".