miercuri, 14 iulie 2010

Prietenul adevarat

2

Prietenul adevarat nu iti seamana, nu e la fel ca tine, din contra. Si tocmai din acest motiv va completati atat de bine, tocmai de aceea actionati ca un intreg.

E asemenea jurnalului tinut sub cheie cu singura diferenta ca el iti zice"ba, esti prost!" atunci cand gresesti. Cu el nu trebuie sa fii beat ca sa ii spui adevarul deplin. Nu te feresti de prejudecatile lui, pentru ca nu exista.

Multi te pretuiesc pentru cate o fapta a ta; te pretuieste cu adevarat numai acela pentru care esti intreg, pentru tine insuti. - Nicolae Iorga

Prietenul adevarat se gaseste greu. In general sta ascuns, vegheaza asupra-ti, si tu nici nu ai idee ca la el trebuie sa te uiti, ca el ti-a fost destinat frate cu ADN diferit.

Acel prieten va continua sa creada in tine atunci cand nici tu nu o mai faci. El, desi tine la tine, va incerca sa te priveasca obiectiv, pentru ca tu nu poti.

Prietenul adevarat nu e cel care nu te dezamageste niciodata, ci e cel care isi cere scuze sincer atunci cand o face.

Prietenul adevarat nu isi va da viata lui pentru a ta, prietenul adevarat te va veghea ca sa nu ajungeti niciodata in punctul in care va trebui sa alegi o viata din doua.

La moartea ta, prietenul adevarat nu va veni la inmormantare. Pentru ca isi va dori sa isi aminteasca de tine ca de un om puternic, nu ca de o adunatura de oase fara suflet intre patru pereti de lemn. Adevaratul prieten nu va plange in urma ta, ci va rade si va glumi caci va sti ca tu desi nu ii esti aproape cu trupul, sufletul tau mereu il va urma. Si adevaratul prieten nu va purta doliu, se va imbraca ca si pana atunci, va asculta piesele care odata va aduceau mai aproape cu fiecare sunet, va bea o bere in cinstea ta, te va visa, va trai pentru el si pentru tine, va face toate acestea numai cu ajutorul ideii ca odata, candva, veti fi din nou impreuna. Si se va pregati... si va astepta cea din urma clipa de suferinta, in gand cu o singura dorinta: sa va revedeti candva.

2 Response to Prietenul adevarat

Anonim
4 august 2010 la 09:41

Adevarat! Emotionant si adevarat! :) Imi place cum gandesti!

Anonim
20 septembrie 2010 la 13:01

una din preferatele mele.

Trimiteți un comentariu