Zilele se consuma repede, asemeni tigarilor. Dimineata te trezesti si iti zici ca vrei sa te bucuri de o noua zi, vrei sa razi, nu vrei sa plangi. Vrei sa iti imbratisezi prietenii si sa nu ii bagi in seama pe cei pe care nu ii suporti. Dar acea zi trece repede, cu bune si cu rele... Uiti sa iti imbratisezi prietenii, nu ai avut ocazia sa razi, ai scos doar un zambet, si acela ironic. Te trezesti ca in drum spre casa esti singur... Iti tii fruntea sprijinita de geamul jegos al R.A.T.B.-ului si te gandesti la ziua care tocmai a trecut. Nu te gandesti prea mult la asta, deoarece incepi sa te enervezi cand pentru ca nu ai facut nimic notabil. Incepi sa te intrebi daca nu esti doar un pasager clandestin prin viata, te gandesti la lucrurile cu adevarat importante pe care le-ai facut pana atunci...
Si te gandesti...
Te mai gandesti inca...
N'ai gasit nimic, dar inca te gandesti...
Surpiza! Nu ai putut enumera mai mult de 3-4 lucruri cu adevarat importante pe care le-ai facut intr-o viata. Incepi sa te crezi nefolositor, iti pierzi increderea in tine.
Stai fara grija insa. Maine e o noua zi, vei trece la fel de rapid prin ea, te vei gandi seara si vei uita unele lucruri pe care le-ai facut in ziua respectiva. Dar te gandesti totusi ca in toata povestea asta, e si o parte buna.
Care e aia? Pai te uiti in jurul tau prin acelasi R.A.T.B. jegos si vezi adolescenti cu hands-free in urechi care isi misca capul asemeni unor caini din aia de pus pe parbrizul masinii, vezi oameni maturi care citesc ziare, si citesc despre tot felul de catastrofe naturale sau nu...insa citesc ziarul de plictiseala, pe ei ii doare'n p*la despre ce se intampla la 5000 km departare. Mai vezi batrani obositi ce stau cu ochii inchisi si isi sprijina intr-un baston de lemn putred mainile batatorite, cicatrizate, frante de la munca pe care au depus'o o viata intreaga pentru stat, fara nicio alinare materiala substantiala din partea lui acum la batranete.
Am zis mai sus ca asta e o parte buna si acum ma voi justifica de ce am facut acea afirmatie. Este o parte buna deoarece nici adolescentii cu hands-free, nici tipii cu ziare in maini si nici chiar batranii osteniti nu si-au pus macar o data intrebarea daca au facut ceva cu adevarat important in viata... au luat viata ca atare, s-au multumit cu ce le-a fost dat, s-au multumit sa traiasca. Cum sa traiasca? Cum o fi. Si chiar daca si-au pus vreodata acea intrebare, raspunsul cu siguranta a fost unul negativ si totusi nu au facut nimic sa indrepte acest lucru. Nu au facut nicio schimbare cu ajutorul careia sa le fie pastrata amintirea in timp, nu au facut nimic de care sa fie cu adevarat mandrii. Si poate ar fi facut-o manati de constiinta, daca nu ar exista aceasta scuza idioata..."Si ce daca nu am facut nimic? Nimeni nu face. Trebuie sa ma rezum la a supravietui."
Ei bine tu te-ai intrebat daca ai facut ceva important pana acum, stii sigur ca nu ai facut nimic dar nu te multumesti sa accepti acest lucru. Vrei sa te simti important, vrei ca seara,inainte de a adormi, o mana de oameni sa se gandeasca cu zambetul pe buze la tine , vrei sa faci ceva cu mainile tale, fara sa te ajuti de tehnologie sau de sprijinul altcuiva.
Spune-mi acum...Cum o vei face?
Postări
1 Response to Intrebare fara raspuns
Nu am nici cea mai vaga idee. Stii, in viata vrei foarte multe lucruri. De cand te nasti pana in momentul in care vine sfarsitul. Cand esti mic ai in cap ambitia de a spune si tu cuiva ce sa faca, de a ajunge si singur la borcanul cu prajiturele, de a merge pe picioarele tale fara ajutor. Aceste dorinte se tot repeta, dar ai dreptate. La baza lor sta dorinta de a face ceva important, ceva care sa te scoata din anonimat sau ceva care ar putea face oamenii din jurul tau sa zambeasca doar cand te vad. Blogul tau e fantastic! Felicitari.
Trimiteți un comentariu