Am plecat

Iau cu mine propria umbra, o sticla de cola si o tigara si plec la drum. Incotro? Nu stiu. Dar chiar conteaza? Adica.. orice colt necunoscut de mine al lumii e numai bun de destinatie.
Mijloacele de transport de-a lungul calatoriei imi sunt visele. Ca sa ma sui in acestea, am platit mult, am platit cu o nemarginita curiozitate. Traseul imi este reprezentat de motivatie. Popasurile sunt micile distractii pe care cu totii le avem intr-o viata mult prea ocupata. Obiectivele turistice? Vai, dar cate sunt! Sunt reincarnate in informatii, in fiecare cuvant pe care il citim sau il auzim pe oriunde. Nu mi-ar ajunge o viata sa percep toate aceste obiective.
Dupa ce am savarsit aceasta calatorie, nu imi ramane decat sa ma intorc acasa. Intorsul acasa dintr-o calatorie este asemeni batranetii. In ambele cazuri tot ce faci este sa iti amintesti ce ai facut in acea excursie respectiv in acea viata.
Iar cand ajung acasa...sunt impacat cu mine insumi, impacat cu universul. Exact ca in clipa in care voi inchide pentru ultima oara ochii.