Ploaia de vara

Imi e dor de tine.Atingerea ta imi face pielea de gaina, imi face gandul sa suspine. Cu soarele intr-un colt de cer, tu spinteci aerul cu lacrimi curate. Niste picaturi mari, grele, mai mult ma gadila decat ma uda. Se preling usor pe mine de pe frunte pe obraz, dupa care imi mangaie in treacat buzele si aluneca spre gat.

Imi speli sufletul, ii redai puritatea de odinioara. Tu ai fost prima care m-a invatat cum sa ating tandru, cum sa mangai in tacere.Ai disparut acum, dar ai facut-o doar ca sa imi arati ca am la ce sa visez. Si te visez noaptea, si te caut ziua printre fulgii de zapada...si nu te gasesc.

Si te urasc ca ai plecat, ca te-ai ascuns. Si stii ca am nevoie de tine. Stii ca esti singura in masura sa-mi redea zambetul, sa-mi recunoasca adevarata identitate, stii ca esti singura capabila sa redefineasca perfectul.

Intr-o zi de vara cu soare, stiu ca vei veni din nou. Iti astept picaturile mari, compacte, sa-mi curete sufletul.